......din ciclul IUBEŞTE ROMÂNIA......şi trece
munţii fără trac!
Excursie umoristică pe Transalpina!
.....m-am trezit la prima oră a dimineţii şi m-am
uitat la cer, am mulţumit că sunt sănătoasă şi am plecat pe Transalpina -
dincolo de munţi, fără hartă, doar cu un bagaj de idei măreţe despre sensul
vieţii.....
....uff ce de lume adunată într-un autocar cu
”talent” înăscut la serpetine....ba şi-un domn, ba şi-o doamnă, uite şi o
domnişoară fără ceas - ” Cât e ceasul?”- 8 şi-a stat ...tic tac şi mă las ghidat
de soare..de soarele ei, că soarele nostru e punctual şi ne aşteaptă la
ascensiunea dintre munte şi vise.....şi o luai devreme cu scrisul şi ajunsărăm
deja la Târgu Jiu..Lili fată mă făcu mama oltean, că tare-mi plac mie oltenii,
dar nu rămăsei acolo că la Poarta Sărutului fu coadă la pozat, nu la sărutat,
iar la Masa Tăcerii, nimeni nu tăcea....şi pe masă se urcă subsemnata ”Doamna,
nu e voie pe masă, doar pe scaune”!!...iaca vrusei şi eu să văd Olteţu că are
perspectivă mai bună de sus...mai un pic şi făceam o horă oltenească pe
masă....de m-ar auzi Domnia sa Brâncuşi, mi-ar lua ”suprarealismul” înapoi ...doar
simţul umorului să nu îl ia, că îl am de la mama ......Natură!!!!.........şi de
la puncte, puncte am ajuns la munte.
....şi ne-am oprit la peştera Polovragi, unde doamna
Felicia Bantea, ghidul peşterii, ne-a vorbit cu pasiune despre lilieci - prietenii
ei de-o viaţă, care îi recunosc vocea şi ascultă comenzile pe care ea le dă..şi
noi am ascultat-o cu gura cascată...Doamnă mă înclin! ...ce inteligentă, ce om,
ce caracter.... ”De când lucrez în peşteră sunt cea mai sănătoasă..la cap,
peştera îşi caută oamenii, îi recunoaşte pe cei care au o dilemă şi îi vindecă!”
...şi noi ne-am vindecat pe loc la cât eram de însetaţi de porţii grandioase de
echilibru între minte, trup şi suflet....
.....şi că tot vorbirăm de suflet am poposit şi la
Poarta Raiului a Mănăstirii Polovragi să ne liniştim sufletele adormite de
peste ani şi ani..unde iubirea de D-zeu are aceeaşi culoare, aceeaşi formă,
acelaşi miros ca şi peste tot....de iarbă proaspăt cosit....astfel inundată de
intuiţia inimii şi a subconştientului tămăduit, m-am întins în iarba moale şi
pufoasă şi am fost pur şi simplu eu însămi, conştientă că sunt în locul perfect
tămăduirii sufletului şi.. ..Hopa...şi turiştii mei în fân..iar după zicala
”Hai fă-n fân” ne întinsărăm în fân ca nişte copii ce suntem cu toţii
..lol..vorba lui Andrei, din ţara lui, ...şi în fundal se mai auzea câte-o voce ”Aici ne-am găsit să ne lăfăim” ..Da,
aici..în iarba dulce de acasă, în curtea Domnului, el ne iubeşte şi vrea să ne
vadă fericiţi, liberi să intrăm în rezonanţă cu el, lăsând la o parte toate
ideologiile şi doctrinele..uff că o luai cu spiritualul...şi nu mă mai opresc
până la Transalpina.....apropo .....Borcescu e în autocar??, să nu o lasăm
cumva la plajă cu măicuţele....
....aşa că după întâmplarea divină şi mântuirea
sufletelor, ne-am îndreptat spre Transalpina, pe un drum primitor şi cel mai
”închis” din ţară, vorba Simonei, cu aparatul foto dupa mine, .. pe un drum
presărat cu emoţii, am ajuns la Rânca.. ”Foaie verde de piper, să trăiască domn
şofer, că ne-a dus şi ne-a plimbat şi că nu ne-a răsturnat..pam, pam...zic eu
că o fi făcut şcoala de şoferi la Oxford sau la Cambridge, de ce nu m-o fi dus
şi eu acolo, nu ştiu nici în ziua de azi, la cum parchez maşina....na acuma..şi
cu şofatu şi cu doctoratu))...în umor, ..într-un final ne-am cazat ..
...la cabana Condor unde am luat o gură sănătoasă de
pălincă, pardon, să ne înţelegem, de aer curat care ne-a tăiat filmul până
dimineaţă când s-a dat trezirea la masă.. ”papa gem, papa gem că salam nu mai avem”
...se aduce greu pe Transalpina, că nu cu toţii ”e şoferi”...fată mă prosti de
tot...apropo Romeo cu nepoata unde au dormit toată noaptea????..raspunsul îl
veţi găsi pe google
.....am plecat pe Transalpina unde până la cota
2158M.Alt, am fost în Transă...vise, ascensiune, absolut, totul la maxima altitudine,
locul unde te mai naşti încă o dată şi mulţumeşti cerului că ai primit această
zi ca o dedicaţie specială pentru bunătatea ta..şi totuşi oamenii nu sunt
mulţumiţi, au trac, emoţii, frică de prabuşire în neant, în universul
sentimentelor reprimate, singura cale de a învinge teama este să o înfruntăm,
pentru că întodeauna atragem experienţele de care avem nevoie pentru a
învăţa..aşa că cei care am înţeles scopul nostru pe Transalpina am primit şansa
trecerii din Judeţul Gorj în judeţul Vâlcea ca pe o depăşire a limitelor, ca pe
o trăire de zile mari, ....am zâmbit, ne-am bucurat şi ne-am pozat ..mai ales
eu cu câţiva domni de bună pace şi cu intenţii nebănuite..săritori de-a dreptul
””cade doamna în derivă...nu-i nimica e o divă” ..nu-i a bun, dar-îi-o
glumă....sanie cu zurgălăi...că am găsit şi nişte urme sănătoase de zăpadă şi
am plecat la derdeluş...
....Cheese pe Transalpina şi la propriu şi la
figurat, ne-am luat brânză şi caşcaval bio, cam piperat la preţ, dar foarte bun
şi ne-am pus pe mâncat ...şi am visat că eram la Obârşia Lotrului unde am stat
şi cu pârâul de vorbă ”De unde veniţi voi?? .....că Transalpina e închisă”
..este inaccesibilă doar în zilele ”încuiate” ale societăţii....Rică, Rică fară
frică.... şi povestea s-ancheiat...... şi recomand tuturor să tranziteze
Transalpina!! Fără Trac
.
Autorul articolului: Angela Drăghia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu