Lindenfeld - Câmpul cu Tei

Sâmbăta 23 mai 2015.

Îmbarcarea va fi la ora 07.45 și plecarea la ora 08.00 de la Casa Adam Muller Guttenbrun.

Plecăm cu autocarul sau microbuzul pe traseul: Timișoara-Lugoj-Caransebeș-Buchin-Poiana, până la aproximativ 3 km după sat, atât cât ține drumul betonat.

Din acest loc vom parcurge 7 km prin locuri de un pitoresc deosebit, colorat într-un verde intens și viu, așa cum este verdele de mai.

Vom poposi la Lindenfeld unde vom vizita fosta localitate de pemi și vom putea face un picnic. 

De aici, pentru cei care au mai multă energie mai adăugăm o mică drumeție. Vom urca pe lângă biserică pe fostul drum de care, spre Gărâna pe platoul Munților Semenic.

La sfârsitul luni mai zilele sunt suficient de lungi si vom profita de asta,  întorcându-ne  spre seara în  “parcarea ocazională” , unde vom fi așteptați  de autocar și aduși la Timișoara în jurul orei 22,00.

Vom fi un pic obosiți dar și cu “bateriile încărcate”.

Echipament:  rucsac de tură, bocanci, sanviciuri, bidon cu apă, pelerinăetc.

Prețul este de 55 lei/pers. și include transport și ghid specializat.

Excursia are loc pentru un numar de minim 15 participanți.

Plata se poate face până in 16.05.15 ora 17,00 la Agentia Ultramarin, Str.N. Paulescu 2 

LINDENFELD ......imagini care...vorbesc!

 .... și așa  s-a mai încheiat o zi minunată petrecută într-un loc de vis, alături de prieteni  faini și veseli!

foto: dr.Ronald Arnakis

Alte impresii despre această drumeție puteți găsi și pe blogul colegei noastre,Izabela Rotaru, aici

Drumeție pe Valea Cetății și Valea Vălișorului

Ne întâlnim, sâmbătă 16.05. 2015 în Gara de Nord Timișoara la ora 7,30.

Trenul pleacă la ora 8,16 si sosește la Căvăran la ora 10,16.

Traseul este lejer( aproximativ 14 km dus-întors) pe drum forestier, într-o zona neumblată, dealungul unor cursuri de apă, cascade, cariere de piatră etc.

Echipament necesar: rucsac de tură, bocanci, pelerină, bidon de apă, șlapi sau sandale pentru traversat două cursuri mici de apă mâncare pentru două mese (posibil una din ele pentru fript..).

Întoarcerea  va fi  la 19,30 din Căvăran cu sosire in Timișoara Nord la 21,18.

Însoțitor de grup: Marcu Ionel , tel.0720237209.

Costul biletelor CFR: 22,50 lei dus-întors și 50% reducere pentru studenții și elevii care prezintă carnetele!

..........și ne-am întâlnit!

Sâmbătă 16 mai 2015..ora 7,30.

În gară la locul de întâlnire  încet, încet se formează grupul.....persoane care vin cu noi de multă vreme dar și câțiva care vin pentru prima dată și ne bucurăm pentru asta.

Cu speranța că va fi vreme bună (cei de la Meteo.....știți voi!!)  pornim spre linia 7 acolo unde era trenul nostru, ne ocupăm locurile apoi face schimb de impresii despre....Maramureș.....Bârsana...muzee...Cheile Sodolului si altele....ajungem la Căvăran.
Căvăran sau  Constantin Daicoviciu este o localitate, din județul Caraș-Severin, la poalele munților Poiana Rusca la aproximativ 90 de km de Timișoara și 17km de Caransebeș.

După un popas la ,,magazinul mixt,, pornim veseli spre vale acolo unde ne întâmpină un peisaj de vis, copaci înfrunziți ,multe flori de câmp, susurul unui pârâu......

 Pârâu care a trebuit să îl trecem, desculți ...sau nu, pe pietre sau pe...lângă  pietre, cu ajutor sau fară, dar am reușit cu toții să trecem pe celălalt mal!!!

Unii uzi la picioare, alți răcoriți de apa rece a pârâului am pornit spre un alt obiectiv al drumeției noastre....

             Cascada........Mini -Bigăr (am botezat-o noi)!

O minune a naturii!!

Ne-a fascinat pe toți, greu ne-am despărțit de ea după ce am fotografiat-o și ne-am fotografiat cu ea.

Am ajuns la cariera de piatră, loc în care am făcut un mic popas......... și....                            

         ..                             .. . . nelipsita poză de grup!

După ce ne-am odihnit puțin a trebuit să mai traversăm un pârâu .... e mai greu!....ba e mai ușor!, care...cum.......

                                                                                            ... gata l-am trecut și pe ăsta!!!!!

continuăm pe drumul forestier prin pădure care ne răcorește cu umbra ei și ne bucură privirea și ... inima cu peisajul mirific și mirosul florilor de salcâm și soc.

 Puțin obosiți și flămânzi hotărâm să facem un picnic ...cu slănină friptă și cârnați!

                ....se aprinde, nu se aprinde, se aprindeeeee!!!

Cârnați....slănină....bere....fotografii....copii mici și mari...... 

Siesta????, nici vorbă!!! Doar ce au terminat de mâncat, că unii (cei mai tineri)au și plecat pentru a vedea și alte locuri frumoase de unde s-au întors cu fotogrrafii și impresii plăcute.

Drumul de întoarcere a fost  parcă mai scurt am încercat să ne încărcăm ,,bateriile,, cu cât mai mult din darurile oferite de natură, bucuroși că am petrecut o zi frumoasă în aer liber că am cunoscut oameni noi, buni și frumoși,  că am fost veseli și fericiți, pregătiți pentru o nouă săptămână de muncă, gândindu-ne la ......wekendul viitor în care mergem în altă drumeție împreună cu...VOI!!!

Mulțumim  ghizilor noștri: Marcu Ionel și Marius Cioară

foto: Mariana Covaciu

        Jon Ioan

        Vlad Manolescu

....alb-negru și... color

  Ediția a IV-a din ciclul “Imagini de vacanță la Calpe Gallery” readuce în atenție farmecul imaginilor alb-negru imortalizate începând cu 50 de ani în urmă din arhiva personala a d-ului prof. ing. Nedela Decebal și cu imagini vechi selecționate din arhiva clubului.

   Domnul prof. ing.Nedela Decebal este seniorul Clubului Bănățean de Turism, pasionat de fotografie din tinerețe și încă purtător al aparatului pe crestele montane. 

O paralela între “alb-negrul“ de cândva ăi “colorul” de mai apoi vor asigura și la această ediție succesul, de care s-au bucurat si precedentele.

  Vor fi alese obiective turistice, culturale, istorice din zona de sud-vest a Munților Poiana Ruscă, din Banatul Montan, Retezat, Făgăraș și altele pe care așteptăm să le vedem sau ... să le revedem.

Impresii dintr-un.... colț de rai, Maramureș!

  File de istorie așternute peste Turnul Ciunt alături de filele de baladă ale lui Arany Janos.

Marșul lui Iancu, ce sună ceas de ceas, din turnul primăriei peste Vulturul Negru și toate celelalte așezăminte istorice ale orașului Oradea.

Poate că... de undeva, de sus, după 400 de ani de stăpânire, familia Karoly, nu se uită cu prea multă mânie, văzând Castelul lor, azi, pe mâini bune.

  Căsuțele acoperite cu paie din Oaș, Solemnitatea Morții alături de Veselia Cimitirului de la Săpânța, milioanele de drame închise între pereții de la Sighet,.... sunt acum departe.

Liniștea din Satul Maramureșan și de la Mănăstirea Bârsana sunt și vor rămâne în acele locuri binecuvântate.

  Vaseru' cu Mocanița lui și cu...... Waseru' ce cădea de sus peste fumul negru al Măriuței, or fi fost adevărate?

  Dar grandioasa cupola de sare, oglinda lacului, fascinanta Salină a Turzii și ...cum îi zice...a, mercurul?

Până și pereții uriași ai Cheilor Turzii, săpați cu răbdare de apa văii Hășdate în multe mii de ani, vor trece, poate, în amintire.

  Și dacă, undeva acolo, într-un colț al minții și al ...inimii, vor rămâne imagini, cuvinte, fapte, ce vă vor da ghes să mai porniți din nou la drum, înseamnă că timpul nostru, al Clubului Bănățean de Turism, nu a fost irosit în zadar....

.....iubesc România mea, ... România ta,......România noastră!!!

text: Doru Suba

foto: Bogdan Lepădat
Mai multe fotografii, făcute (le mulțumim că împărteșesc cu noi și dumneavoastră aceste imagini) de cei care ne-au însoțit  în această excursie puteți vedea pe contul nostru de facebook.

  Vă prezentăm și alte impresii dintr-un ... colț de rai,  împărtășite de domnul George Blaj, căruia îi mulțumim și pentru fotografiile și filmulețele postate!

Excursie în Maramureş

  O însorită zi de aprilie. Ultima lui aprilie 2015. Cu emoţie pornim în excursie, pornim spre Maramureş.

În drumul nostru trecem pe lângă Vinga. Admirăm biserica din Vinga scăldată de soarele dimineţii. Ne aducem aminte de minunata poveste a bomboanelor de ciocolată Vinga. Amintiri dulci. Au fost cândva… şi nu mai sunt…

  Ajungem la Arad. Trecem prin centrul oraşului. Palatul Culturii, Teatrul Ioan Slavici, Primăria din Arad, catedrala ortodoxă sunt doar câteva din clădirile frumoase ale oraşului de pe Mureş.

  Drumul bun ne poartă spre Salonta. Ne oprim să vizităm Turnul Ciunt – Muzeul Arany János. O clădire a cărei construcţie s-a finalizat 1636. Arany Janos a fost un poet şi prozator maghiar născut la Salonta. Urcăm încet în turn, oprindu-ne la fiecare etaj pentru a descoperi o altă cameră. O casă construită pe verticală. Din vârf, vedem Salonta. Un oraş frumos.

  Ne continuăm drumul prin Câmpia de Vest spre Oradea. Vizităm centrului oraşului. Deşi este în renovare, clădirile sunt foarte bine conservate şi restaurate. Urcăm în Turnul Sfatului. De sus vedem întreagul oraş. O panoramă deosebită. Coborâm şi ne îndreptăm paşii spre parcul central. O oază de verde. Un plămân al oraşului. Dar cum călătorului îi stă bine cu drumul, pornim spre Carei.

  Carei – castelul Karolyi şi parcul dentrologic. O clădire deosebită. O bijuterie, parcă, furată de pe Valea Loarei şi adusă la Carei într-o oază de verde. Sticlă de Murano, lemn de stejar frumos sculptat şi pictat, marmură, cu adevărat o bijuterie arhitectonică. Descoperim în fiecare cameră a castelului o filă de istorie. Şi ceva exotic. Animale împăiate. Struţ, antilope, lei, un cap de elefant, de girafă. O expoziţie interesantă.

Ne continuăm drumul, dar e seară şi trebuie să ne oprim să ne odihnim. Mâine, ne aşteaptă o zi plină.

  O nouă zi, noi drumuri de făcut, noi locuri de descoperit. Pornim prin Satu Mare spre Maramureş. Trecem prin pădurile munţilor Gutâi. Păduri de un verde crud.

Ne oprim la Negreşti Oaş. Muzeul Satului Oşenesc. Case de lemn acoperite cu fân. Biserica de lemn ne suprinde cu înălţimea turnului dar şi cu intrarea foarte joasă. Oameni trebuiau să se aplece la intrarea în biserică pentru a-şi arăta smerenia în faţa lui Dumnezeu. Vizităm casele. Casa olarului – unde se mai face celebra ceramică de Vama. Avem ocazia să vedem în funcţie o vâltoare – o maşină de spălat antică. Un loc minunat ce păstrează câteva fragmente din istoria Ţării Oaşului.

  Drumul ne poartă spre Săpânţa. Trecem prin Certeze. Case mari, foarte mari. Lux. Opulenţă. Dar foarte puţini oameni. Prea mult lux! Clasicul dacă vecinul are două etaje, eu trebuie să îmi fac cu cel puţin 2 mai mult. Probabil nici la Monaco, oamenii cu bani nu au aşa case.

  Ajungem la Săpânţa – Cimitirul vesel. Cruci de un albastru deosebit, frumos sculptate si colorate. Un loc în care se râde în faţa morţii. Pe fiecare cruce este o poveste veselă despre cel sau cea care se odihneşte acolo. Tot aici găsim şi casa celui care a început această tradiţie – Stan Ioan Pătraş. Tradiţia crucilor din cimitirul vesel este dusă mai departe de către Dumitru Pop Tincu. Am avut deosebita plăcere să îl cunosc. Un om de o simplitate ieşită din comun. Un om care a călătorit mult, a cunoscut multă lume şi totuşi a rămas acelaşi om simplu. Cu foarte multă căldură ne arată locul unde lucrează. Un atelier simplu, cu unelte vechi, dar de mare folos. M-a surprins deschiderea acestui om, simplitate cu care trăieşte. Un om deosebit!!!

  Lăsăm în urmă Săpânţa, pentru a ajunge la Sighetu Marmaţiei – Memorialul de la Sighet. Închisoarea comunistă care a distrus valorile ţării. Un loc malefic făcut de mâna omului. În fiecare celulă descoperim câte o filă din istoria acestui loc sinitru. În acele vremuri, trebuia distrus tot ce este bun, trebuia distrusă cultura, trebuiau lichidaţi oameni care gândeau bine! Lucru care într-o formă sau alta se practică şi azi. Sute, mii de nume stau scrise pe piatră ca un ultim omagiu adus celor care şi-au găsit sfârşitul între pereţii acestei închisori. Acest loc este o carte din istoria noastră, chiar dacă este un loc sumbru, e istoria noastră. Aici au murit oameni mari, de cultură şi nu numai. Aşa ne aducem aminte de ei, putem aprinde o lumânare în memoria lor.

  Tot în Sighet, ne oprim la Muzeul Satului Maramureşean. Case din bârne de lemn, acoperite cu şindrilă sau fân. Un loc frumos. Un muzeu în aer liber, o maşină a timpului. De apreciat munca oamenilor care au adus aici fiecare casă. Rezultatul este foarte frumos. Un adevărat sat maramureşean. Ne plimbăm prin acest sat, dar timpul ne este împotrivă.

  Ne continuăm drumul spre Bârsana. O oază de linişte, de credinţă, un loc care te înalţă spre cer. Ne reculegem într-o rugăciune în biserica mănăstirii, apoi vizităm muzeul acestei mănăstiri. Carte religioasă scrisă în română cu alfabet chirilic, icoane vechi, ţesături tradiţionale, toate se găsesc în acest loc binecuvântat de Dumnezeu.

  La ceas de seară poposim la Borşa. A fost o zi lungă, în care am văzut multe locuri frumoase din această ţară.

  De dimineaţă pornim spre Vişeu de Sus. Ne aşteaptă mocăniţa. Vremea nu ne este prielnica. Plouă… mocăneşte. Dar nimic nu stă în calea Măriuţei. O locomotivă de fabricaţie germană, în vârstă de 105 ani, cea mai bătrână locomotivă a celor de la Căile Ferate Forestiere. Admirăm peisajele de pe valea Vaserului. Locuri minunate. Ne oprim în poiana de la Paltin. Suntem întămpinaţi cu muzica, joc şi voie bună, chiar dacă ploaia nu se opreşte. Soarele îşi face timid, timid apariţie printre nori. Petrecm clipe minunate în această poiană. Dar ce e frumos, trece repede. Trebuie să ne întoarcem înapoi. Măriuţa ne aşteaptă. Pornim încet spre Vişeu de Sus. Facem un mic popas aici şi ne continuăm drumul spre Cluj Napoca.

  Lăsăm judeţul Maramureş în urmă. Peisaje deosebite. Dealuri, munţi, văi adânci, păduri. Totul la superlativ. Avem cu adevărat o ţară frumoasă.

  Ajungem la Cluj. Un oraş extrem de frumos, foarte curat, foarte îngrijit. Din păcate, e ceas de seară, iar dimineaţa avem alte locuri de văzut. Totuşi facem o scurtă plimbare prin împrejurimi. Oraşul e mult prea frumos pentru a rata această ocazie.

  Dimineaţa pornim spre Turda. În drum admirăm Clujul de sus. Ajungem la Turda – salina de la Turda. Coborâm în adâncul pământului sau sării. O oază de sănătate. Totul în jur e sare. Un loc foarte bine amenajat. Un lac sărat în inima acestei saline unde te poţi plimba cu barca.

Ne continuăm drumul spre Cheile Turzii. Peisaje care îţi taie respiraţia. Apa şi piatra. Sculptorul şi rezultatul muncii sale. Locuri frumoase. Natura la superlativ.

  Ne aşteaptă un drum lung înspre casă. Au fost 4 zile pline, în care am văzut locuri frumoase, ne-am descoperit ţara. O excursie de care, cel puţin eu, îmi voi aduce aminte cu plăcere. Să ne aducem aminte de lucrurile bune, să uităm părţile rele, lucrurile care ne-au deranjat. Să nu uităm că nimic nu este perfect, nici noi nu suntem!

   Avem o ţară frumoasă! Să avem grijă de ea!!!

 Autor text și imagine: George Blaj

Maramureș

Vom pleca joi 30 aprilie 2015 la ora 7.30 de la Casa Adam Muller Gutenbrunn.

Traseul: Timișoara - Oradea - Satu Mare - Sighetu Marmaţiei – Săpânţa - Vadu Izei - Vișeu de Sus – Cluj –Turda-Cheile Turzii- Timișoara. Durata: 4 zile

Principalele obiective turistice:

- Turnul "Ciunt", Muzeul "Arany Janos" (Salonta);

- Palatele Stern, Moskovits,Apollo si Teatrul de Stat (Oradea);

-Castelul Karolyi, Parcul Dendrologic(Carei) - Muzeul Ţării Oaşului - Cimitirul Vesel - Cea mai înaltă biserică de lemn din Europa - Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței - Muzeul Satului Maramureșean - Mănăstirea Bârsana-Valea Vaserului (cu mocăniţa) - (Maramureș);

-Salina Turda;

-Cheile Turzii;

Costul excursiei este de 400 lei. Cei care achită până în data de 30.03.15 beneficiază de o reducere de 10% (360 lei).

Preţul include:  - transport - cazare (3 nopți) cu mic dejun - ghid pe toată durata excursiei;

Transportul se face cu autocarul sau microbuzul;

Excursia are loc pentru un numar de minim 15 participanti;

Plata se poate face pana in 15.04.15 ora 18,00 la Agentia Ultramarin-str.Păulescu nr.2

Cheile Sodolului - Peștera Gaura Turcului

... cheile Sodolului....
......din ciclul IUBESTE ROMANIA TA......si deschide drumul catre fericire!!
Excursie umoristica pe Cheile Sodolului!
..daca tot deschidem drumul catre fericire cu aceste chei magice, sa deschidem si subiectul drumetiei noastre...asa ca, de cum am deschis ochii, am plecat la drum normal  ..racorica, racorica...mancarica, mancarica, au mancat copiii mei in autocar aproape toate sandwich-urile, ce ma fac eu strig in gura mare, la care Mario” cine mai are de mancare”, catre un turist evident, glume bune...ce de lume..si hopa ca ne-am luat cu de-ale gurii si am ramas fara cuvinte la ce peisaj ne intampina pe cararea plina de turisti care se duceau pe chei unul cate unul, asa cum se duc anii ” tineretea mi s-a dus cu anii”, ce vorbesti domnle

Noi aici suntem doar tineri si nelinistiti...fetele-n florea varstei au venit sa faca plaja, iar baietii, ce de flacai, cauta tunelul pe albia raului...Vaduva ...Neagra...:)) de paianjen e vorba domnilor, ii explicam lui fiu-miu ca nu sunt ”vaduve negre” pe aici, eventual negre de suparare...dar ce ne mai distraram si promit ca...

.....schimb subiectul... deja am ajuns in poienita...hai la plaja fetele, doar un flacau nu statea locului, al cui copil oi fi tu ma, ca tare semeni cu maica-ta, dar eu nici ca ma gandeam c- o fi al meu, doar m-am sesizat cand o creanga de la atata catarat cu tinta s-indreptat spre turistii mei..ca doua doamne pe loc l-au interogat si cu joaca s-a terminat!..”Mario du-te in padure cu crengile ca lovesti oamenii, dar mama, sunt in padure”!! ca dreptate mai are copilul si am luat-o in drum spre pestera...Gaura Turcului.

.na sa ne intelegem, ca turcu-i turc, ...copii e periculos in pestera, nu avem lumina, echipamnet, dar sa fie intre noi , mie nu-mi plac gaurile lungi si intunecate ( si mai ales asta a Turcului) care nu duc nicaieri, la un moment dat te intorci din drum fara sa fii avut satisfactia ca ai vazut ceva la capatul tunelului, si totusi ce-o fi cautand turcul pe acolo..legenda spune asa ” Populatia satului Cuptoare s-a ascuns aici de turci. Acestia, in incercarea de ai scoate afara pe localnici, au construit zidul la intrarea in pestera si au facut focul in asa fel incat fumul sa intre in pestera pentru ca satenii sa fie obligati sa iasa afara”

..ca asa as mai fi facut si eu un foc sa il scot pe Mario afara, s-a dus cu doi adulti, zice el, in pestera sa o expoloreze” Mama vreau sa ma ocup de pesteri de acuma in colo”..lasa Mario sa mai cresti un pic ca ai timp... J si uff a iesit si copilul afara si eu am rasuflat usurata cu gaura asta cu tot..si am trecut paraul unde hopa fotograful de serviciu ne ia in vizor, stie lumea ca mie imi plac poznele, si dupa fotografiat am luat-o pe cheile Sodolului,

care au lacate grele, doar ca odata ce le-ai deschis, se deschide si drumul catre fericire. :) ..ca si in viata de altfel, e nevoie sa trecem de multe incercari, sa invatam lectia din fiecare si sa mergem mai departe...iar drumul catre fericire e pavat cu lucruri simple de altfel, acel drum pe chei a fost un drum in care am uitat de ganduri, de zilele fripte de peste saptamana, ne-am bucurat de ce ne-a oferit natura care este mereu acolo, ea nu pleaca niciunde si nici nu se plange de vant de ploi sau de inghet, am admirat frumusetea copacilor, care nu intreaba niciodata de ce??,

ci doar sunt acolo si accepta tot ce primesc de la viata, pe acele chei am inteles ca e bine sa permitem vietii sa-si urmeze cursul, Cine suntem noi sa stabilim si sa fortam intregul univers sa se miste in functie de noi? Cine suntem noi de fapt? Si cati dintre noi care am fost pe acele chei am si deschis cu ele drumul catre fericire??

..si cu Iris in fruntea plutonului am ajuns la o bifurcatie de drumuri unde de atatea trairi sufletesi am poposit...am mancat..dar ce sa mai mancam..apa nu mai avem..ne dati si noua un strop de apa..dar sa nu fie cu bulbuci, si pretentii nene..si ce-as mai dormi o zi si-o noapte.. :) dar dormi daca poti..din cate stiu nu am luat energizante in timpul sarcinii, dar cine-o mai stii si o mai povesti..ca o luaram din nou la drum, mai pe o carare in graba mare, dar parca nu mai mergea pasul asa ca am votat ca in familie si a luat-o spre autocar, incet incet cu o parte din grup...spre autocarul Morgana..da, ca nu se mai termina padurea, ba o luam la stanga, ba la dreapta, dar nu mergeam de capul nostru, ci insotiti de un salvamont din zona care stia drumul, catre mandra-n sat eventual J), dar cu capul sus, catre cerul plin de nori, ne-am strecurat si am pacalit padurea pe care am lasat-o in urma ...cativa stropi de ploaie ne-au atins usor, sa nu ne spargem ...de ras de la atatea bancuri si uite si autocarul..”sunteti ploati ? ” ne intreaba ghidul la finalul drumetiei...noi ploati?? Da suntem ploati, nu prea ploati, dar totusi ploati!! J)

...cu momente frumoase a caror amintiri le vom deschide peste ani si ani...

Autorul articolului: Angela Drăghia
Fotografii: Izabela Rotaru
Mulțumim tuturor celor care au fost cu noi în această drumeție, celor care ne-au trimis fotografii și sperăm să ne întâlnim veseli și sănătoși  în cât mai multe excursii.

Cheile Sodolului - Peștera Gaura Turcului (program)

           Peștera Gaura Turcului

   Drumeție de o zi în care parcurgem o zonă cu o puternică amprentă germană, deci punctualitatea este foarte importantă.

Câștigăm timp prețios parcurgând cu autocarul sau microbuzul traseul: 

Timișoara-Bocșa-Reșița -Cuptoare.

Îmbarcarea va fi sâmbăta 25 aprilie 2015 la ora 07.15 și plecarea la 07.30 de la Casa Adam Muller Guttenbrun sau la ora 07.35 din Calea Șagului la Turist.

Drumeția va începe în jurul orei 10 pe traseul:

 Cuptoare - Peștera Turcului - Cheile Sodolului - Cantonul Bichi. 

Este o drumeție ușoară spre medie cu o durată de aproximativ 9-9,5 ore.

Returul: la ora 19,30 cu sosire în Timișoara în jurul orei 22.00

Echipament de munte: rucsac de tură, bocanci, sandvișuri, bidon cu apă, ciocolată, pelerină,etc.

Prețul excursiei este de 55 lei/pers. și include transport și ghid specializat.

Excursia are loc pentru un număr de minim 15 participanți.

Plata se poate face până în17.04.15 ora17,00 la Agenția Ultramarin, str.N. Paulescu 2