Impresii dintr-un.... colț de rai, Maramureș!

  File de istorie așternute peste Turnul Ciunt alături de filele de baladă ale lui Arany Janos.

Marșul lui Iancu, ce sună ceas de ceas, din turnul primăriei peste Vulturul Negru și toate celelalte așezăminte istorice ale orașului Oradea.

Poate că... de undeva, de sus, după 400 de ani de stăpânire, familia Karoly, nu se uită cu prea multă mânie, văzând Castelul lor, azi, pe mâini bune.

  Căsuțele acoperite cu paie din Oaș, Solemnitatea Morții alături de Veselia Cimitirului de la Săpânța, milioanele de drame închise între pereții de la Sighet,.... sunt acum departe.

Liniștea din Satul Maramureșan și de la Mănăstirea Bârsana sunt și vor rămâne în acele locuri binecuvântate.

  Vaseru' cu Mocanița lui și cu...... Waseru' ce cădea de sus peste fumul negru al Măriuței, or fi fost adevărate?

  Dar grandioasa cupola de sare, oglinda lacului, fascinanta Salină a Turzii și ...cum îi zice...a, mercurul?

Până și pereții uriași ai Cheilor Turzii, săpați cu răbdare de apa văii Hășdate în multe mii de ani, vor trece, poate, în amintire.

  Și dacă, undeva acolo, într-un colț al minții și al ...inimii, vor rămâne imagini, cuvinte, fapte, ce vă vor da ghes să mai porniți din nou la drum, înseamnă că timpul nostru, al Clubului Bănățean de Turism, nu a fost irosit în zadar....

.....iubesc România mea, ... România ta,......România noastră!!!

text: Doru Suba

foto: Bogdan Lepădat
Mai multe fotografii, făcute (le mulțumim că împărteșesc cu noi și dumneavoastră aceste imagini) de cei care ne-au însoțit  în această excursie puteți vedea pe contul nostru de facebook.

  Vă prezentăm și alte impresii dintr-un ... colț de rai,  împărtășite de domnul George Blaj, căruia îi mulțumim și pentru fotografiile și filmulețele postate!

Excursie în Maramureş

  O însorită zi de aprilie. Ultima lui aprilie 2015. Cu emoţie pornim în excursie, pornim spre Maramureş.

În drumul nostru trecem pe lângă Vinga. Admirăm biserica din Vinga scăldată de soarele dimineţii. Ne aducem aminte de minunata poveste a bomboanelor de ciocolată Vinga. Amintiri dulci. Au fost cândva… şi nu mai sunt…

  Ajungem la Arad. Trecem prin centrul oraşului. Palatul Culturii, Teatrul Ioan Slavici, Primăria din Arad, catedrala ortodoxă sunt doar câteva din clădirile frumoase ale oraşului de pe Mureş.

  Drumul bun ne poartă spre Salonta. Ne oprim să vizităm Turnul Ciunt – Muzeul Arany János. O clădire a cărei construcţie s-a finalizat 1636. Arany Janos a fost un poet şi prozator maghiar născut la Salonta. Urcăm încet în turn, oprindu-ne la fiecare etaj pentru a descoperi o altă cameră. O casă construită pe verticală. Din vârf, vedem Salonta. Un oraş frumos.

  Ne continuăm drumul prin Câmpia de Vest spre Oradea. Vizităm centrului oraşului. Deşi este în renovare, clădirile sunt foarte bine conservate şi restaurate. Urcăm în Turnul Sfatului. De sus vedem întreagul oraş. O panoramă deosebită. Coborâm şi ne îndreptăm paşii spre parcul central. O oază de verde. Un plămân al oraşului. Dar cum călătorului îi stă bine cu drumul, pornim spre Carei.

  Carei – castelul Karolyi şi parcul dentrologic. O clădire deosebită. O bijuterie, parcă, furată de pe Valea Loarei şi adusă la Carei într-o oază de verde. Sticlă de Murano, lemn de stejar frumos sculptat şi pictat, marmură, cu adevărat o bijuterie arhitectonică. Descoperim în fiecare cameră a castelului o filă de istorie. Şi ceva exotic. Animale împăiate. Struţ, antilope, lei, un cap de elefant, de girafă. O expoziţie interesantă.

Ne continuăm drumul, dar e seară şi trebuie să ne oprim să ne odihnim. Mâine, ne aşteaptă o zi plină.

  O nouă zi, noi drumuri de făcut, noi locuri de descoperit. Pornim prin Satu Mare spre Maramureş. Trecem prin pădurile munţilor Gutâi. Păduri de un verde crud.

Ne oprim la Negreşti Oaş. Muzeul Satului Oşenesc. Case de lemn acoperite cu fân. Biserica de lemn ne suprinde cu înălţimea turnului dar şi cu intrarea foarte joasă. Oameni trebuiau să se aplece la intrarea în biserică pentru a-şi arăta smerenia în faţa lui Dumnezeu. Vizităm casele. Casa olarului – unde se mai face celebra ceramică de Vama. Avem ocazia să vedem în funcţie o vâltoare – o maşină de spălat antică. Un loc minunat ce păstrează câteva fragmente din istoria Ţării Oaşului.

  Drumul ne poartă spre Săpânţa. Trecem prin Certeze. Case mari, foarte mari. Lux. Opulenţă. Dar foarte puţini oameni. Prea mult lux! Clasicul dacă vecinul are două etaje, eu trebuie să îmi fac cu cel puţin 2 mai mult. Probabil nici la Monaco, oamenii cu bani nu au aşa case.

  Ajungem la Săpânţa – Cimitirul vesel. Cruci de un albastru deosebit, frumos sculptate si colorate. Un loc în care se râde în faţa morţii. Pe fiecare cruce este o poveste veselă despre cel sau cea care se odihneşte acolo. Tot aici găsim şi casa celui care a început această tradiţie – Stan Ioan Pătraş. Tradiţia crucilor din cimitirul vesel este dusă mai departe de către Dumitru Pop Tincu. Am avut deosebita plăcere să îl cunosc. Un om de o simplitate ieşită din comun. Un om care a călătorit mult, a cunoscut multă lume şi totuşi a rămas acelaşi om simplu. Cu foarte multă căldură ne arată locul unde lucrează. Un atelier simplu, cu unelte vechi, dar de mare folos. M-a surprins deschiderea acestui om, simplitate cu care trăieşte. Un om deosebit!!!

  Lăsăm în urmă Săpânţa, pentru a ajunge la Sighetu Marmaţiei – Memorialul de la Sighet. Închisoarea comunistă care a distrus valorile ţării. Un loc malefic făcut de mâna omului. În fiecare celulă descoperim câte o filă din istoria acestui loc sinitru. În acele vremuri, trebuia distrus tot ce este bun, trebuia distrusă cultura, trebuiau lichidaţi oameni care gândeau bine! Lucru care într-o formă sau alta se practică şi azi. Sute, mii de nume stau scrise pe piatră ca un ultim omagiu adus celor care şi-au găsit sfârşitul între pereţii acestei închisori. Acest loc este o carte din istoria noastră, chiar dacă este un loc sumbru, e istoria noastră. Aici au murit oameni mari, de cultură şi nu numai. Aşa ne aducem aminte de ei, putem aprinde o lumânare în memoria lor.

  Tot în Sighet, ne oprim la Muzeul Satului Maramureşean. Case din bârne de lemn, acoperite cu şindrilă sau fân. Un loc frumos. Un muzeu în aer liber, o maşină a timpului. De apreciat munca oamenilor care au adus aici fiecare casă. Rezultatul este foarte frumos. Un adevărat sat maramureşean. Ne plimbăm prin acest sat, dar timpul ne este împotrivă.

  Ne continuăm drumul spre Bârsana. O oază de linişte, de credinţă, un loc care te înalţă spre cer. Ne reculegem într-o rugăciune în biserica mănăstirii, apoi vizităm muzeul acestei mănăstiri. Carte religioasă scrisă în română cu alfabet chirilic, icoane vechi, ţesături tradiţionale, toate se găsesc în acest loc binecuvântat de Dumnezeu.

  La ceas de seară poposim la Borşa. A fost o zi lungă, în care am văzut multe locuri frumoase din această ţară.

  De dimineaţă pornim spre Vişeu de Sus. Ne aşteaptă mocăniţa. Vremea nu ne este prielnica. Plouă… mocăneşte. Dar nimic nu stă în calea Măriuţei. O locomotivă de fabricaţie germană, în vârstă de 105 ani, cea mai bătrână locomotivă a celor de la Căile Ferate Forestiere. Admirăm peisajele de pe valea Vaserului. Locuri minunate. Ne oprim în poiana de la Paltin. Suntem întămpinaţi cu muzica, joc şi voie bună, chiar dacă ploaia nu se opreşte. Soarele îşi face timid, timid apariţie printre nori. Petrecm clipe minunate în această poiană. Dar ce e frumos, trece repede. Trebuie să ne întoarcem înapoi. Măriuţa ne aşteaptă. Pornim încet spre Vişeu de Sus. Facem un mic popas aici şi ne continuăm drumul spre Cluj Napoca.

  Lăsăm judeţul Maramureş în urmă. Peisaje deosebite. Dealuri, munţi, văi adânci, păduri. Totul la superlativ. Avem cu adevărat o ţară frumoasă.

  Ajungem la Cluj. Un oraş extrem de frumos, foarte curat, foarte îngrijit. Din păcate, e ceas de seară, iar dimineaţa avem alte locuri de văzut. Totuşi facem o scurtă plimbare prin împrejurimi. Oraşul e mult prea frumos pentru a rata această ocazie.

  Dimineaţa pornim spre Turda. În drum admirăm Clujul de sus. Ajungem la Turda – salina de la Turda. Coborâm în adâncul pământului sau sării. O oază de sănătate. Totul în jur e sare. Un loc foarte bine amenajat. Un lac sărat în inima acestei saline unde te poţi plimba cu barca.

Ne continuăm drumul spre Cheile Turzii. Peisaje care îţi taie respiraţia. Apa şi piatra. Sculptorul şi rezultatul muncii sale. Locuri frumoase. Natura la superlativ.

  Ne aşteaptă un drum lung înspre casă. Au fost 4 zile pline, în care am văzut locuri frumoase, ne-am descoperit ţara. O excursie de care, cel puţin eu, îmi voi aduce aminte cu plăcere. Să ne aducem aminte de lucrurile bune, să uităm părţile rele, lucrurile care ne-au deranjat. Să nu uităm că nimic nu este perfect, nici noi nu suntem!

   Avem o ţară frumoasă! Să avem grijă de ea!!!

 Autor text și imagine: George Blaj