Transalpina - drumeţie, excursie şi tură foto (program)

Sâmbătă, 28 iunie 2014

Perioada: 28-29 iunie 2014
Cel mai înalt drum al României, cu o istorie de peste două mii de ani, numit şi "Drumul Regelui", a devenit recent şi una dintre cele mai spectaculoase şosele ale lumii. Tocmai de aceea, la sfârşitul lunii iunie, pornim într-o frumoasă excursie presărată cu drumeţii şi fotografii în peisaje spectaculoase, cu stânci şi cascade milenare, cu peşteri străvechi şi chei de o frumuseţe aproape nepământească.

Plecare din Timişoara 28.06.2014 – ora 7:00 de la Casa Adam Muller Guttenbrunn. Sosire la Timişoara 29.06.2014 in jurul orei 22:00.

Program
Ziua 1
Traseu : Timişoara – Lugoj – Caransebeş – Haţeg – Nucşoara - Petroşani – Cabana .
Vom trece prin Pasurile “ Porţile de fier ale Transilvaniei” 699 m şi “ Băniţa – Merişor” 756 m.
Prima drumeţie: Odată ajunşi la Nucşoara vom face o drumeţie usoară de circa 2 h şi jumătate (dus-întors) pînă la superba Cascada Lolaia, situată în inima muntelui la intrarea în Parcul Naţional Retezat. Traseul este uşor, deosebit de pitoresc şi se parcurge în întregime pe un drum forestier.
A doua drumeţie : Din Petroşani ne vom îndrepta spre Obarşia Lotrului urcînd tot mai mult spre zona înaltă a Munţilor Parâng. La intrarea propriu zisă în munte, vom parcurge o drumeţie usoară de circa 4 km ( aproximativ 1 h) pe Cheile Jieţului. Traseul este uşor şi se parcurge integral pe drum asfaltat. Drumul este îngust, mărginit de stânci şi presarat cu cascade frumoase ce se varsă în râul Jieţ.
În funcţie de timp se mai pot face opriri mai scurte pe drum în locuri cu belvedere.
Cazare seara la cabana, pensiune sau cort (posibil mai mult de 2 în camera).

Ziua 2
Traseu: Cabana – Pasul Muntinu (2103 m alt) – Pasul Urdele (2145 m alt) – Ranca (1600m alt) – Novaci – Polovragi.- Tg Jiu – Petroşani–Timişoara.
Vom traversa cea mai înaltă şi spectaculoasă porţiune din Transalpina (Ob. Lotrului – Rânca 33km).
Vom face opriri pe parcurs în punctele belvedere, Pasul Muntinu (2103m), Pasul Urdele (2145m), Rânca.
Din Pasul Muntinu – în funcţie de starea vremii, vom face o scrută drumeţie de circa 1 oră dus – întors, până în Şaua Muntinu, de unde se deschide o privelişte superbă către Pasul Urdele, şoseaua şi zona alpină a munţilor Parâng.
După ce vom coborî Transalpina, vom mai face opriri la Mănăstirea Polovragi, de unde ne vom deplasa circa 2 km (aprox 20-30 min) pe Cheile Olteţului la Peştera Polovragi.
O ultimă oprire va fi pe Cheile Galbenului, unde vom vizita Peştera Muierii.


ATENŢIE! Programul a fost modificat!
Programul excursiei se modifică în felul următor (Cauza: nefinalizarea unor lucrări de drum în sectorul dintre Obârşia Lotrului ţi Rânca):
1. Prima zi: Se intră pe Transalpina la Sebeş şi vom vedea salba de lacuri Petreşti, Obreja de Capâlna, Tau-Bistra, Oaşa. Vom opri la Masa Jidovului şi în funcţie de timp la 2-3 dintre cele mai spectaculoase lacuri. La Obârşia Lotrului vom coti spre Petroşani şi vom face o drumeţie uşoară pe cheile Jieţului - aşa cum e descrisă în programul iniţial. Nu se mai ajunge la Cascada Lolaia care poate va fi un motiv să revenim cu o excursie în Retezat. La Târgu-Jiu oprim pentru o ora cu un program la alegere, din care noi propunem vizitarea parcului cu: Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, Coloana Infinitului. Trecem prin Staţiunea Săcelu, Novaci şi înnoptăm la Rânca.

2. A doua zi: Începem dimineaţa, după micul dejun, cu o drumeţie de aprox 2-3 ore, de la Rânca, în sus pe Transalpina. Drumeţia va fi dus-întors şi fiecare poate urca după dorinţă. Continuă programul la Polovragi aşa cum e descris iniţial. Dacă după Peştera de la Polovragi nu se mai optează pentru vizitarea Peşterii Muierii vom putea opta pentru o scurtă intrare pe spectaculoasele Chei ale Sohodolului (întoarcerea va fi pe frumosul traseu: Baia de Aramă - Herculane). Dacă timpul ne mai permite la 7 Izvoare vom putea face şi o baie de recuperare.

Preţul este de 280 lei/ pers (la pensiune/cabana), 230 lei/pers (la cort) şi include transport, cazare şi ghid specializat. Transportul se face cu autocarul, microbuzul sau autoturisme în funcţie de nr. de participanţi.

Notă: Chiar dacă drumeţiile vor fi uşoare, datorită faptului că vom traversa o zonă montană înaltă, rugăm participanţii să aibă un echipament minim adecvat (bocanci, ghete sau încălţăminte sport rezistentă, pelerină/umbrelă).

Sursa foto

 .

Poieni Stâmbu - excursie şi drumeţie (program)

Sâmbătă, 14 iunie 2014

Perioada: 14-15 iunie 2014
Vom pleca spre Munţii Poiana Ruscă pe următorul traseu: Timişoara-Lugoj-Margina-Româneşti-Poieni Strâmbu. Evenimentul, la care vor lua parte mai mulţi membri ai clubului, va avea un program complex:
Cei care vin pentru prima dată sau vor să revadă, vor fi însoţiţi de ghid pe traseele turistice din zona taberei şcolare: Cascada Şopot, Bordul Curpenului, La Tunele, Decovilul, Bătrâna - satul fără cimitir etc. Programul de drumeţii va fi adaptat după gradul de dificultate dorit.
Alţii, vor putea participa alături de membri ai clubului, ca voluntari, la acţiuni de refacere a infrastructurii turistice (punţi peste Valea Mare şi Şopot, marcaje trasee cicliste, culegere informaţii pentru finalizarea schiţei turistice).

Costurile excursiei sunt:
*75 lei , cazare în corturi proprii;
*110 lei, cazare la tabăra şcolară;
*175 lei cazare în camere duble la Cabana Cheia.
(Sunt incluse: transportul, cazarea/camparea, ghid montan)
Sunt necesare: echipament adecvat pentru drumeţii şi propriile provizii de hrană (apă de izvor este din belşug).



Plecarea: 14.06.14 ora 8,00 de la Casa Adam Muller Gutenbrun.

.

Proiect Poieni Strâmbu

Un OM!

Am plecat, vineri 2 mai, cu un grup de voluntari, membri ai clubului, în M-ţii Poiana Ruscă să demarăm câteva din proiectele pe care ni le-am propus în acest an.
Vremea se anunţa neprietenoasă, dar eram hotărâţi să înoptăm şi în cort, ca să ne atingem primele obiective.
Plecasem cu gândul de a apela la primarul din Pietroasa pentru o variantă de adăpostire în caz de vreme extremă. Pe drum, la volanul maşinii, mă încerca o oarecare îndoială, de a-l deranja într-o zi liberă. Ştiam din colaborări mai vechi, că e un om deschis, îl văzusem alteori arând ori prăşind porumbul, dar personal nu am stat niciodată de vorbă.
L-am găsit acasă la Poieni. Trebăluia prin gospodărie şi la poartă s-a scuzat pentru îmbrăcămintea de lucru şi pentru că era încălţat în cizme. Era jenat şi nu bănuia că doar pentru asta crescuse în ochii noştri. Ne-a oferit imediat căminul cultural din Poieni şi fără să cerem a promis că va face şi focul.
Ne-a plouat toată ziua. Apa trecuse prin pelerine, părul era ud, şosetele puteau fi stoarse cu uşurinţă. Am cules pe traseu informaţiile care ne vor ajuta să reamplasăm indicatoarele spre Vf. Rusca şi Valea lui Liman.
Cu frigul în oase, ne întorceam spre Poieni, puţin sceptici la un cămin cultural neîncălzit toată iarna... Surpriză, căminul era curat şi bine încălzit. Pentru noi nu se mai potrivea cu titulatura de cultural, ci mai degrabă era căminul primitor.
Seara, îmbrăcat de data asta la patru ace, primarul a trecut pe la noi să se asigure că totul e în regulă. Şi nu a venit cu mâna goală. Am stat de vorbă. Era sincer preocupat de viitorul comunităţii, de obstacolele dezvoltării agroturismului în zonă.
Noaptea, ca într-un spectacol fără spectatori, am dormit pe scenă, în sacii noştri şi pe covoarele aduse de acasă de la primar. Ca bebeluşii...
Aşa că, a doua zi am studiat una din variantele pentru traseele cicliste, am făcut măsurători pentru refacerea punţilor peste Valea Largă şi Şopot din apropierea taberei şcolare de la Poieni-Strâmbu.
Simoc Ioan se numeşte unul dintre cei mai vechi primari din judeţul Timiş şi căruia titulatura de OM este mult mai potrivită.

Autorul articolului: Doru Suba

Seară europeană

Vineri, 8 mai 2014

De Ziua Europei, Agenţia de Turism Ultramarin şi Clubul Bănăţean de Turism vă propun o seară specială, unde vom povesti despre cele mai frumoase capitale europene, dar şi despre splendide oraşe a căror arhitectură, cultură şi civilizaţie ne fac să ne mândrim că putem călători oricând, oriunde pe cel mai bătrân şi mai frumos continent al lumii.

Pentru că România este parte a frumoasei Europe, iar aceasta înseamnă în mare parte cultură, în cadrul serii va fi lansată cartea "Cheile Nerei - Superlative montane" de Marius Terchilă, acesta fiind cel de al 16-lea volum din colecţia "Pe poteci de munte".

Vă invităm vineri, 9 mai de la ora 18, la Galeria Calpe (în incinta Bastionului) la o seară specială, dedicată Europei cu tot ce are ea mai frumos din punct de vedere turistic şi cultural.

Cheile Nerei - Cascada La Văioaga

.

Perlele Banatului: Cascada Bigăr - Rudăria (program)

Sâmbătă, 10 mai 2014

Una dintre cele mai frumoase cascade din lume, dar şi un peisaj ce îţi taie răsuflarea, oprit parcă în timp de roţile morilor...Cascada Bigăr şi morile de pe Valea Rudăriei sunt obiectivele spre care ne vom îndrepta în 10 mai, în excursia organizată de Agenţia de Turism Ultramarin împreună cu Clubul Bănţean de Turism.

Plecare: 10.05.2014, ora 08.00 de la Casa Adam Muller Guttenbrunn şi 8,15 de la Turist din Calea Şagului.
Pretul este de 100 lei/pers. şi include transport şi ghid specializat.
Transportul se face cu autocarul, microbuzul sau cu turisme în funcţie de numărul de participanţi.

Credit foto: Bogdan Conciatu

Festivalul narciselor - feerie în Munţii Apuseni (program)

Sâmbătă, 17 mai 2014

Undeva, în Munţii Apuseni, ferite de ochii călătorului, se întind, vesele şi gingaşe, poieni întregi acoperite de...narcise! Noi am descoperit aceste locuri de poveste şi mergem în excursie la Festivalul Narciselor! O călătorie dedicată florilor şi muntelui, cu destinaţia Negrileasa, din 17 mai!

Plecare: 17.05.2014, ora 08.00 de la Casa Adam Muller Guttenbrunn .
Perioada: 17-18.05.2014 (2 zile).
Preţul este de 160 lei/pers. şi include transport, cazare cu mic dejun şi ghid specializat.
Transportul se face cu autocarul, microbuzul sau cu turisme în funcţie de numărul de participanţi.

Programul excursiei:
Prima zi: Plecăm prin Lugoj-Deva-Alba-Iulia, unde ajungem relativ repede, parcurgând noile tronsoane ale autostrăzii A1.Vizităm Alba-Iulia: Cetatea Alba Carolina,Catedrala Încoronării, Muzeul Naţional al Unirii, Palatul Principilor, Biblioteca Batthyaneum, etc.În Alba-Iulia ne cazăm şi înoptăm.
Ziua a doua: După micul dejun ne deplasăm spre Festivalul de la Negrileasa (aprox 1,5-2 ore). Din program (între orele 10-15):  Concurs între comune (tradiţii, dans, coruri), Ansamblul Jud.Alba, Ansamblul din Garda de Jos. Opţional, drumeţie la Detunata-Stânca de Bazalt. Reîntoarcerea la Timişoara în jurul orei 20,00.

.

Pe tărâmul huniazilor

Urcăm în autocar, ne ocupăm locurile şi pornim la drum. Avem toate şansele să petrecem o zi perfectă, totul ne îndeamnă să credem acest lucru: programul include locuri demne de a fi văzute, vremea se a anunţă a fi prielnică, starea noastră de spirit este grozavă.

Prima oprire: Sarmizegetusa Ulpia Traiana, capitala Daciei romane, întemeiată în anii 108-110. S-a dorit a fi o vizită scurtă, doar pentru câteva fotografii, părerea generală fiind că nu prea ai ce vedea, doar nişte pietre. Însă, la faţa locului această falsă impresie a dispărut încet-încet în timp ce ghidul local ne-a vorbit despre măreţia acelui oraş în vremurile sale de glorie şi despre munca meticuloasă a arheologilor care scot la suprafaţă ce a mai rămas din falnicul oraş, adună informaţii şi încearcă să ne prezinte modul în care se trăia pe aceste locuri în urmă cu aproximativ două milenii.

Am început turul ghidat cu o vizită la Muzeul Arheologic Sarmizegetusa. Muzeul deține colecții de arheologie romană: monumente epigrafice și sculpturale, mozaicuri, fragmente de pictură murală, arme, argintărie, obiecte din bronz, os, ceramică, sticlă, monede și altele, descoperite în situl arheologic aflat în imediata vecinătate. Pe lângă toate acestea, muzeul deţine o serie de replici realizate în urma studierii documentelor şi scrierilor vremii dar şi a obiceiurilor romane din alte teritorii ale imperiului roman. Astfel, găsim în muzeu mostre de îmbrăcăminte, replici ale obiectelor utilizate în acea vreme, o machetă a arenei, şi chiar o reconstituire a sistemului de încălzire a clădirilor.

Ne întoarcem pe teren, printre ruine. Sarmizgetusa nu înseamnă numai o grămadă de pietre, înseamnă istorie, civilizaţie, cultură, spiritualitate. La intrarea în situl arheologic ne întâmpină construcţia gigantică a amfiteatrului – harena (arena). După ce am văzut macheta acesteia în muzeu, acum ne putem imagina mai clar cum arăta, şi ascultând vorbele ghidului aproape că putem vizualiza un spectacol, o luptă de gladiatori sau o întrecere sportivă. Acum este acoperită cu iarbă, dar pe vremuri era presărată cu rumeguş sau nisip pentru a absorbi sângele vărsat în timpul luptelor. La final, suprafaţa se spăla cu apă, care se scurgea prin marele canal ce taie arena dinspre vest spre est.

Nu departe de amfiteatru se află o zonă sacră, incomplet cercetată ce cuprinde, printre altele: Templul zeiţei Nemesis, Templul lui Liber Pater, Templul zeilor Domnus şi Domna, sanctuarul dedicat zeilor Aesculap şi Hygia, Templul zeului Silvanus şi Templul Mare, în care se pare că se aduceau rugăciuni mai multor divinităţi.

Această area sacra este delimitată de un drum ce la prima vedere pare un simplu drum de ţară. Aflăm însă, că acest drum şerpuieşte nestingherit de două mii de ani, reprezentând cea mai importantă rută de circulaţie între sudul şi nordul provinciei, venind de la Drobeta, trecea prin Tibiscum şi Sarmizegetusa, apoi o cotea spre nord, către Apulum, Potaissa, Napoca şi se oprea la Porolissum. Din păcate, astăzi se mai păstrează doar fundaţia drumului, lespezile mari de piatră ce alcătuiau drumul propriu-zis au fost refolosite ca materiale de construcţii de către localnici.

În vecinătatea acestui drum există un val de pământ ce ascunde zidul de nord al vechiului oraş, încă nescos la lumină. Imediat la intrarea în oraş se află domus procuratoris (palatul procuratorului financiar al provinciei), una dintre cele mai importante clădiri. Tot aici găsim ruinele unui horreum – un fel de hambar public utilizat pentru a stoca diverse bunuri.

În final ajungem în zona centrală a oraşului vechi, locul în care a fost Forul. Frânturi de coloane şi piloni, urme de fundaţii şi resturi de ziduri amintesc de spaţiile şi clădirile ce au existat aici: o poartă monumentală, curtea placată cu marmură, locus gromae – punctul de intersecţie a două drumuri importante, statui din bronz aurit, fântâni publice, basilica flancată în partea de est şi de vest de câte un podium (tribunalia) unde îşi făceau apariţia cei doi primari (duumvirii) pentru a judeca. Din acest spaţiu se putea intra în curia, sala de şedinţe a consiliului local, locul în care se discutau chestiunile oraşului şi la subsolul căreia se găseau aeraria, camerele de tezaur.

Toate acestea sunt doar o mică parte a ceea ce a însemnat Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, o mică parte însă de o mare însemnătate. Alte părţi din acest măreţ oraş aşteaptă încă să fie descoperite. Povestea lor continuă.

Acum vom face un salt în timp, un salt de o mie şi ceva de ani, spre secolul al XIII-lea şi ne îndreptăm spre Densuş, însă nu ne vom desprinde complet de epoca romană deoarece la construcţia bisericii Sf. Nicolae s-au folosit, printre altele, materiale provenite chiar de la Sarmizegetusa.

În ceea ce piveşte cronologia acestui lăcaş de-a lungul timpului s-au avansat o serie de ipoteze, unele dintre ele chiar fanteziste. Pe baza unei inscripţii de pe o piesă romană din biserică s-a spus că ar fi fost mormântul generalului roman Longinus, cel care a fost prins de Decebal şi în schimbul căruia regele dac ar fi urmărit obţinerea unei păci avantajoase. O altă idee a fost aceea că peste un monument păgân, poate un templu roman, s-a dezvoltat o paleobiserică creştină. Cele mai multe ipoteze pledează pentru o datare în cursul secolului al XIII-lea.

În ziduri, care au aproape 1 m grosime, s-au folosit numeroase piese romane, a căror origine nu a putut fi stabilită cu certitudine. Dacă în cazul unor monumente funerare sau a câtorva fragmente arhitectonice am putea spune că au fost aduse de la eventuale construcţii romane aflate în apropierea Densuşului, în ceea ce priveşte marile coloane de marmură, blocurile de apeduct din piatră, blocurile de canalizare, ele provin din Colonia Dacica Sarmizegetusa.

Turnul rigid de piatră al bisericii se conturează perfect pe albastrul fără de pată al cerului. În jur, natura dă primele semne de renaştere, iarba e moale, de un verde crud şi pufoasă, pomii îşi dezmorţesc crengile, narcisele şi toporaşii îşi îndreaptă faţa spre soare iar păsărelele zboară şi ciripesc fericite. În depărtare crestele munţilor îşi poartă încă mantia de nea.

Următoarea destinaţie temporală: sfârşitul secolului al XIV-lea, moment în care a fost construită din piatră biserica actuală a Mănăstirii Prislop cunoscută şi sub numele de "Silvaş", după satul Silvaşu de Sus. La o distanţă de aproximativ 200 de metri de biserică se află locul numit "La Mănastirea Bătrână", dovada existenţei acolo a unei mănastiri mai vechi, din lemn.

Mănăstirea este cunoscută în special datorită minunilor săvârşite de părintele Arsenie Boca, considerat al treilea ctitor al mănăstirii, cel care în cei 41 cât a stat aici a pictat fresce şi icoane deosebit de valoroase astăzi, a reorganizat viaţa de obşte şi a redat mănăstirii strălucirea şi frumuseţea de care se bucură astăzi mii de credincioşi veniţi din toată ţara, chiar şi de peste hotare.

Fiind o zi de sâmbătă am putut să experimentăm această afluenţă de credincioşi. Drumul până la mănăstire era tivit cu maşini parcate pe ambele margini şi numai datorită deosebitului talent al şoferului nostru care a pătruns prin nişte spaţii extrem de înguste am reuşit să ajungem cu autocarul în parcarea, înţesată şi ea, din faţa aşezământului.

Pătrundem pe poarta mănăstirii şi ne pierdem în marea de credincioşi - sau mai puţin credincioşi, de vizitatori, de pelerini, de turişti sau simpli privitori. Pe cărarea care duce la mormântul părintelui Arsenie Boca, sute de persoane cu flori în mână au format un şir lung şi stufos şi ne întrebăm oare cât durează să ajungi să depui florile pe mormânt.

Ne plimbăm pe alei şi remarcăm cadrul natural deosebit, ansamblul mănăstiresc fiind construit la altitudinea de 580 de metri, într-o poiană înconjurată de mult spaţiu verde, după care urmeaza dealurile acoperite cu păduri de stejar, fag, carpen, pin, molid, mesteceni şi arbuşti. Totuşi, pentru cei care doresc să-şi descopere liniştea interioară le recomandăm să viziteze Mănăstirea Prislop în timpul săptămânii şi nu în weekend.

Înainte de plecare am vizitat, de nevoie, grupul sanitar; o experienţă de neuitat, ce ne-a marcat profund, un loc ce necesită urgent o investiţie serioasă.

Ne îndreptăm spre Hunedoara, menţinându-ne în aceeaşi perioadă istorică, secolul al XIV-lea, când este datată prima fortificaţie de piatră de la Hunedoara. După anul 1440, Ioan de Hunedoara decide iniţierea unor lucrări de mai mare amploare, transformând cetatea într-un castel.

Având în spate experienţa reuşită de la Sarmizegetusa când am contractat serviciile unui ghid specializat, am decis să facem acelaşi lucru şi aici. De data aceasta însă am avut parte de o domnişoară ghid, care însă mai are un drum lung de parcurs pentru a deveni ghid profesionist. În privinţa cunoştinţelor nu am avut nimic de reproşat, însă limbajul şi mai ales atitudinea au lăsat mult de dorit. Totuşi, fiind tânără, sperăm că odată cu trecerea timpului va acumula suficintă experienţă încât să poată depăşi aceste lipsuri.

Am înaintat pas cu pas şi am retrăit istoria castelului cu fiecare încăpere vizitată, cu fiecare culoar, sală sau turn. Am admirat curtea şi capela, am ascultat cu atenţie legenda fântânii şi legenda corbului şi ne-am înfiorat în camera de tortură.

Îmbucurător este că pe zi ce trece, castelul prinde viaţă, tot mai multe încăperi sunt mobilate şi decorate şi, chiar dacă nu sunt obiecte originale, e mult mai plăcut să-l vizitezi astfel decât să găseşti doar nişte camere goale. Îmbucurător este şi faptul că la castel vin din ce în ce mai mulţi vizitatori. Când noi ne-am terminat turul şi ne pregăteam să părăsim castelul în curte a pătruns un grup de circa 200 de turişti.

Mai avem o singură oprire programată, la Cetatea Devei, una dintre cele mai importante fortificaţii medievale din Transilvania, întemeiată în secolul al XIII-lea ca fortăreţă militară şi transformată de Iancu de Hunedoara în castel nobiliar. Astăzi, pe culmea Dealului Cetăţii mai pot fi văzute ruinele cetăţii ce a fost aruncată în aer în anul 1849 în urma unei explozii produse în depozitul de muniţie a fortăreţei.

Am urcat cu telecabina şi am vizitat o mică parte a ruinelor cetăţii, accesul fiind limitat datorită lucrărilor de restaurare ce au loc aici. Am profitat de panorama deosebită ce ni se dezvăluia de la această înălţime şi am urmărit cum se lasă înserarea deasupra oraşului. Ne-am bucurat de aceste momente de linişte şi relaxare atât de binevenite după o zi încărcată, dar minunată.

Suntem la finalul unei excursii, desfăşurate în condiţii de vreme excelentă, în care am văzut sau revăzut locuri de o mare încărcătură istorică, culturală şi spirituală. Ne-am întors acasă fericiţi pentru că, ce poate fi mai plăcut decât o excursie reuşită.