Proiect Poieni Strâmbu

Un OM!

Am plecat, vineri 2 mai, cu un grup de voluntari, membri ai clubului, în M-ţii Poiana Ruscă să demarăm câteva din proiectele pe care ni le-am propus în acest an.
Vremea se anunţa neprietenoasă, dar eram hotărâţi să înoptăm şi în cort, ca să ne atingem primele obiective.
Plecasem cu gândul de a apela la primarul din Pietroasa pentru o variantă de adăpostire în caz de vreme extremă. Pe drum, la volanul maşinii, mă încerca o oarecare îndoială, de a-l deranja într-o zi liberă. Ştiam din colaborări mai vechi, că e un om deschis, îl văzusem alteori arând ori prăşind porumbul, dar personal nu am stat niciodată de vorbă.
L-am găsit acasă la Poieni. Trebăluia prin gospodărie şi la poartă s-a scuzat pentru îmbrăcămintea de lucru şi pentru că era încălţat în cizme. Era jenat şi nu bănuia că doar pentru asta crescuse în ochii noştri. Ne-a oferit imediat căminul cultural din Poieni şi fără să cerem a promis că va face şi focul.
Ne-a plouat toată ziua. Apa trecuse prin pelerine, părul era ud, şosetele puteau fi stoarse cu uşurinţă. Am cules pe traseu informaţiile care ne vor ajuta să reamplasăm indicatoarele spre Vf. Rusca şi Valea lui Liman.
Cu frigul în oase, ne întorceam spre Poieni, puţin sceptici la un cămin cultural neîncălzit toată iarna... Surpriză, căminul era curat şi bine încălzit. Pentru noi nu se mai potrivea cu titulatura de cultural, ci mai degrabă era căminul primitor.
Seara, îmbrăcat de data asta la patru ace, primarul a trecut pe la noi să se asigure că totul e în regulă. Şi nu a venit cu mâna goală. Am stat de vorbă. Era sincer preocupat de viitorul comunităţii, de obstacolele dezvoltării agroturismului în zonă.
Noaptea, ca într-un spectacol fără spectatori, am dormit pe scenă, în sacii noştri şi pe covoarele aduse de acasă de la primar. Ca bebeluşii...
Aşa că, a doua zi am studiat una din variantele pentru traseele cicliste, am făcut măsurători pentru refacerea punţilor peste Valea Largă şi Şopot din apropierea taberei şcolare de la Poieni-Strâmbu.
Simoc Ioan se numeşte unul dintre cei mai vechi primari din judeţul Timiş şi căruia titulatura de OM este mult mai potrivită.

Autorul articolului: Doru Suba