luni, 17 noiembrie 2014

...Slanina fripta cu adrenalina la pachet...


...Slanina fripta cu adrenalina la pachet...
.....din ciclul IUBESTE ROMANIA TA......
Excursie umoristica la Cetatea Soimos!
Suna ceasul, 6.00 dimineta..in sufragerie canta cineva o melodie”Plec in vacanta, cata aroganta”..o fi oare copilul meu care fredoneaza asemenea versuri, ma dezmeticesc si imi dau seama ca eu l-am facut clar ca gura nu-i mai tace ” Hai mama ca intarziem”..si-am plecat la cetatea Soimos, de data asta cu masina si cu un Gps care ne-a inebunit de cap” la toate curbele faceti la stanga”, ei, nah, l-am dat pe mut ca oricum ne-am ratacit ..si tot in gara am ajuns unde ne-am intalnit cu trupa...



...cam frig pe malul Muresului....Ah, ti –ai luat si copiii cu tine?, ma intreaba lumea, Da, cine-i vrea, ii inchiriez cu ora, sa am si eu timp sa ma holbez la soare, hahah....si spre cetatea Soimos am pornit , drumu-i greu si-am obosit..cat de departe...tot m-as intoarce privirea spre sat sa facem o poza si deodata ma trezesc cu copiii pe culmile cetatii ” Mami vreau acolo sus”..mi-e rau si nu vreau sa sa ma uit...se urcau si coborau fara frica, copiii nu stiu ce este aia frica, pentru ca tot ce fac e spontan, fara griji, frica e doar in noi adultii adunata toata in ruinele cetatii, ” Doamna cei doi copii sunt ai tai?”..Pardon, cu mine vorbiti? , nici nu pot sa va raspund, ca-mi oscileaza tensiunea intre a sta si a pleca-n lume..adrenalina pura..sa trecem peste catarare ca e bai mare......se cade in neant la greu, valeu...



...si vreau un pic de relax asa ca ma furisez incet intr-un colt sa meditez, sa contemplez, dar aud parca-n surdina ”Unde-i mama noastra”?...gata s-a dus cu zen-ul, dar mai bine sa o luam spre padurice, vorba lui Mario ” Cine-i sefu aici”?...asa ca seful ne-a promis un popas mult visat unde sa frigem slanina, dar miroase mai mult a carnati in cele 52 de rucsace ticsite de poveri aduse-n spate, de prin lume adunate..” Mami ai si vreo 2 mici in rucsac”?..pai v-am luat pe voi, nu sunteti destul de mici??..de mai luam si vreo doi mici mari se sesiza Gps-ul de la miros..dar ce vorbim...:) Mana sus care sunt copiii mei..si ma trezi cu vreo cateva maini zdravene-n aer, copiii mei au crescut intr-o zi cat alti-n zece, si numa baieti..ca mama v-aduce voua -n...frunze ne-am tavalit cu totii..abia atingi covorul moale, matasa-ti suna sub picior, intr-adevar un covor magic de frunze asezate-n sir...ne-au intampiant si indemnat la joaca..:)..




...si sa poposim cu sacul mare de lemne, pe care il cara tinerete fara batranete peste munte..oare nu sunt destule lemne-n varf de deal? ..astea or fi brand-uite, darmite , oricum nu am inteles ca mie nu imi place logica..Stai jos 2...asta e pe bune, s-a intamplat la scoala la logica intr-o clasa paralela..unde se tocea....si se-nvata..logica mea este sa o luam totusi spre vale si sa gasim in cale un loc unde sa facem foc mare...si hopa si slaninele-n aer ” ne mananca astia pe toate, pe-ncercate si probate” , vrei de la mine, ba de la mine, haideti si un paharel sa alunece mai bine, vai de mine parca vorbeam de un dram de kartofel..uitai si ma-ntrebai ce mananca un om talentat la fotografiat ..” Eu salata cu paine si ce-o mai fi, nu mananc carne decat la pasti si la craciun”..e bun..nici aici logica nu ma ajuta , dar e bine s anu gandesc prea mult...Oare pot sa stau si eu o clipa cu mine pana fomistii, pardon turistii gatesc zilele fripte aromate cu stresul adunat dupa o saptamana de lucru??...capu-n frunze-ncetisor si...”Mami da-mi telefobul sa ma joc”...nu creeed, ce sa caute tehnologia in inima naturii, ca de aia v-am adus la munte, sa scapam de ea, nu sa fiti ca sorecii de bibilitoteca, pardon de tableta agatati, ca mi-e destul un soarece in casa, macar ala e veritabil...” Iris nu merge tehnologia-n varf de munte, n-am semnal...” ce sa mai zic..s-a dus clipa mea de fericire si-n continuare turistii mei se-nfruptesc din slanina aromata cu varza murata..au carat si varza-n spate..frate...la aia si eu ma bag..si-am mancat si sa o luam in drum spre casa...




..la intoarcere mai greu cu atatea kalorii, cu copii, sa ma mai uit la vreun copac, la vreo frunza sa imi mai adun energia asa din mers pentru saptamana ce urmeaza...si surpriza pentru cei ce au mers cu trenul, 3 mesaje ” Sa scrii si despre noi in povestioara ta, ca s-a stricat trenul si-am ramas in halta si am fost remorcati”..aoleu..cica curentu s-a luat ( care esti tu ma ala care umbla la buzunare ), sa nu care cumva sa dispara cardurile..de la aparat, la alea ma refer, ca acolo sunt eu in poze...hai ca m-am distrat, v-am zis eu nu-i de gluma cu Regiotrans...hai la somn ca dorm cu pixu-n mana, obiectul muncii mele de povestit intamplari frumoase cu oameni frumosi intr-un nu stiu care loc....


 .
Autorul articolului: Angela Drăghia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu