...Undeva in timp....
......din ciclul IUBESTE ROMANIA TA......si hai la Lindenfeld – un sat uitat de lume!
Excursie umoristica la Lindenfeld!
....unde-i trenu..unde-i gara :...unde-i Lindenfeld-ul asta oare??..stati un pic ca vine si ”Novice”. ... ”Alo, unde sunteti ca vin si eu in excursie?, Noi suntem in tren, tu unde esti”?..vai de mine fug la gara..si-a urcat si cu totii am plecat la Lindenfeld.
..un sat uitat de uitat de lume, un sat inocent care-ti vindeca sufletul odata ce ai parcurs drumul pana la el..un sat unde oamenii care l-au locuit au venit sa-si traiasca viata, visele, unde ”nici moartea nu urca pana acolo sus pentru un singur om” si totusi un sat parasit...
..si dupa discutii piperate de aventuri si peripetii ale soferului de taxi ”du-ne unde vrei..eu va duc la Timisoara., nuuu...multumim pentru oferta”..iaca suntem deja la Poiana, eu zic sa inceapa drumetia ca turisti sunt ..ah, fotografii sunt prezenti? Daaa, azi sunt mai multi cu doi la numar si un trepied, si-n mintea mea se numarau”poznele” pe care le fac pana la sfarsitul drumetiei si..hopa mai la stanga un camp plin de branduse, perfect pentru meditatie..cata frumueste, ce stare divina mi-a inundat toti porii fiintei mele secatuiti de o saptamana de munca..si ce blitz-uri indraznete cu obiective wide si un trepied ...pe saracele branduse care sosoteau intre ele ” Oare cum o fi viata astora pe pamant?”, pentru ca ” Viata noastra este o continua sarbatoare, un festival de lumini si coloristica, motiv pentru care inflorim si ne dezvoltam”..
......din ciclul IUBESTE ROMANIA TA......si hai la Lindenfeld – un sat uitat de lume!
Excursie umoristica la Lindenfeld!
....unde-i trenu..unde-i gara :...unde-i Lindenfeld-ul asta oare??..stati un pic ca vine si ”Novice”. ... ”Alo, unde sunteti ca vin si eu in excursie?, Noi suntem in tren, tu unde esti”?..vai de mine fug la gara..si-a urcat si cu totii am plecat la Lindenfeld.
..un sat uitat de uitat de lume, un sat inocent care-ti vindeca sufletul odata ce ai parcurs drumul pana la el..un sat unde oamenii care l-au locuit au venit sa-si traiasca viata, visele, unde ”nici moartea nu urca pana acolo sus pentru un singur om” si totusi un sat parasit...
..si dupa discutii piperate de aventuri si peripetii ale soferului de taxi ”du-ne unde vrei..eu va duc la Timisoara., nuuu...multumim pentru oferta”..iaca suntem deja la Poiana, eu zic sa inceapa drumetia ca turisti sunt ..ah, fotografii sunt prezenti? Daaa, azi sunt mai multi cu doi la numar si un trepied, si-n mintea mea se numarau”poznele” pe care le fac pana la sfarsitul drumetiei si..hopa mai la stanga un camp plin de branduse, perfect pentru meditatie..cata frumueste, ce stare divina mi-a inundat toti porii fiintei mele secatuiti de o saptamana de munca..si ce blitz-uri indraznete cu obiective wide si un trepied ...pe saracele branduse care sosoteau intre ele ” Oare cum o fi viata astora pe pamant?”, pentru ca ” Viata noastra este o continua sarbatoare, un festival de lumini si coloristica, motiv pentru care inflorim si ne dezvoltam”..
...dar sa ne continuam dezvoltarea
personala si sa trecem podetul firav unde sa face shooting ..”haideti la
poze..nuuu, ca se rupe podul..si o sa cadem in neant, ma gandi
eu..tocmai acolo..si asa ”se distrug visele societatii cand ”nu” este
omniprezent printre noi, nu-i bai ca ma pozez eu, mai la stangga, mai la
dreapta..si la stanga dreptei...apare din padure un peisaj de iti taie
respiratia, loc in care am ajuns in centrul fiintei mele, am inchsi
ochii si am simtit o liniste deplina..timpul s-a oprit in loc si viata a
devenit o clipa de dans, de bucurie, de sarbatoare...si am sarbtorit
si castigatorii cartii” Lindenfeld”, ne-am pozat cu grupul de umor si am
inaintat spre sat..
 |
| Credit foto |
 |
| Credit foto |
..drumul pana-n sat este presarat de
piesaje parca pictate intr-un colt de rai, de capite de fan ici colo
care iti soptesc sa te opresti din drum si sa le asculti povestile, de
copaci colorati cu margele la gat si mazgaliti din loc in loc cu mesjul
lui nea Marin Ciobanul- ”la oii” ..(nu urca gramatica pan-n deal la
stana)..de miorite balaie pazite de adevarati camarazi ai muntelui, de
dealuri insorite si vise traite odinioara in care cerul era aproape de
coacazele rosii ca focul..
...si in calea noastra aparu
satul..unde ne-am gandit sa facem un mic popas..si uite-l pe ”Novice”-n
pom, si pomu-n..stare buna...de unde perspectiva bicicleta cleta se
vedea cu alti ochi si unde altii se imbiau cu surse de energie de la
”filiera romana” bine pusa la punct, prin care combustibilul ajunge in
pom supervizat direct de ”Moise” cu al sau toiag..care fara urma se
pierde..( la sursa ne referim aici)..ca bine le zice cel care a gasit
sursa ..paragarful asta e cam greu, dar intelege cine poate si cine a
consumat energia vietii..si apropo de energia asta a vietii ...
....tin sa va prezint personajele cele
mai tinere si singurele din tot satul, Dl Vikente(74 zile fripte) si
Nana Marie(70 placinte la activ) ” ”Noi aici venim doar vara si nu avem
timp decat de munca”..bag de seama ca epidemiile le-au ocolit pe tinerii
nostri, nu aveau cine sa le aduca bolile-n sat ..asa ca tineri isi
doresc sa fie sa traiasca asa cum”stie”...pusca si ....am ajuns in deal
la izvorul cu apa inconjurat de branduse delicate, unde am privit
muntele ca pe o trecere intr-o alta viata si ....am trecut la coborare
cu povesti despre una despre alta..
..ca despre festivalul ”Toamna la Gugulani”de la Caransebes nici nu va mai povestesc ca nu am fost, sa zica cine a mai ramas in ceas de noapte, mie nu-mi place aglomeratia, lume multa, apa-i calda, micii reci...e multe......vai si ce caldura ”mon cher” in tren la intoarcere spre casa” ..ce toamna se da caldura-n tren??, aviz celor care calatoresc cu C-ul, la iarna sa stati acasa ..ca nu-i prea frumos..
..ca despre festivalul ”Toamna la Gugulani”de la Caransebes nici nu va mai povestesc ca nu am fost, sa zica cine a mai ramas in ceas de noapte, mie nu-mi place aglomeratia, lume multa, apa-i calda, micii reci...e multe......vai si ce caldura ”mon cher” in tren la intoarcere spre casa” ..ce toamna se da caldura-n tren??, aviz celor care calatoresc cu C-ul, la iarna sa stati acasa ..ca nu-i prea frumos..
...dar drumetia noastra la Lindenfeld a
fost frumoasa, presarata cu peisaje de vis, oameni frumosi si
picanterii pe cinste, o drumetie ghidata de vise unde satul Lindenfeld
ne spune Bun Venit iar noi ii spunem Pe curand...cand vom calatori dinou
...in timp....
Autorul articolului: Angela Drăghia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu